Nu am uitat de prichindeii noștri

Andreea dormea când noi am ajuns la ea.

Dormea îmbrăcată pentru ca in casa era frig, foarte frig, avea o geacă pe ea, un fes gros, șosete cred că vreo patru perechi și plăpumioară subțire.
Nu știa ca noi cei de la Asociația Îngerul Meu o vom vizita dar așa suntem noi, imprevizibili …
A fost tare bucuroasă și ne-a răsplătit cu o îmbrățișare și un zâmbet cât o mie de cuvinte

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*